Crăciunul rămâne povestea pentru care Umanitatea va aprinde întotdeauna luminile Cerului și pe cele ale Sufletului. Este momentul în care Pacea interioară învinge războiul de dincolo de noi și când fiecare, bogat sau sărac, înalță privirea spre Cer într-o tăcere profundă prin care orice gând devine o stea aprinsă în infinitul propriei regăsiri.
Nașterea Domnului este momentul de Bucurie și Recunoștință pentru că putem mărturisi Credința și Speranța în Sfânta Rugăciune a viitorului prin prezent. Este motivul și îndemnul de a fi buni cu noi înșine pentru că, doar astfel, putem dărui aproapelui nostru încrederea că fiecare gând este calea între Cer și Pământ, puterea de a fi sau a nu fi.
Acolo unde colindele vestesc venirea Pruncului Luminat și legănat de Maica Domnului, se deschide Cerul ca să ne lase fiecăruia o stea vestitoare de Adevăr.
Dincolo de orice frontieră sau barieră, când inima se deschide ca să primească vestea Nașterii Domnului, Întunericul se stinge în Lumina Infinită a Cerului coborât în palmele noastre. Doar să vrem să auzim chemarea Aleluia care sună la fel în toate limbile Pământului și vom tresări așa cum o facem la fiecare răsărit pe care îl descoperim ca pe un nou început.
Sunt atâtea mâini înălțate spre Cer cu rugăciuni rostite sau nu, știute sau neștiute, încât Divinitatea își oprește infinitul pentru a lăsa o lacrimă să se prelingă pe obrazul timpului întristat de război, sărăcie și foame.
Cât de greu este să mulțumim bunului Dumnezeu când ne-a trezit, și azi, la Răsărit încă nu știm, pentru că mulți dintre noi nu au făcut-o. Când Lumina Vieții ne strălucește în ochi și sub tălpi simțim timpul răstignit de gândurile noastre am putea să ne oprim pentru o clipă, să dăruim timp din timpul nostru Credinței că suntem, că putem și că vrem să facem o faptă bună. Să rostim un cuvânt bun despre cel mai cumplit dușman și să iertăm. Să ne oprim din a cere și să ne ascultăm chemarea sufletului uitat pe o cruce mult prea grea.
Este rândul Omului să facă o minune și să se dăruie pe Sine pentru ca Giulgiul lăsat pe Cruce în vântul Înălțării noastre, să ne îmbrace pe fiecare în credința că Există! Crăciunul este povestea Ta, Omule, despre cum să afli Adevărul.
Tu, Cititorule, cum ai trăit Crăciunul? Te-ai vindecat?
Dr. Mihaela Stănciulescu
Uneori este atât de simplu să atingi înălțimea propriei chemări.
Foto: Silviu B. (mulțumesc)
Versuri: Mihaela Stănciulescu