Spațiul uimirilor necontrolate

 M-am gândit să ieșim puțin din spațiul poeziei și romantismului care însoțește, în mod obișnuit, scrierile mele și să pășim într-un areal al timpului prezent pe care îl vreau neutru, documentat din surse deschise și verificat, în limita posibilităților dar bine asumat, verificat printre specialiști de atunci și acum.

    Voi scrie despre subiectul care ne-a tocat creierii (celor care au urmărit știri pe tema dată, desigur) , scuzați expresia plastică și plasticizată, care a creat, în ultima vreme, cele mai sinistre scenarii, cele mai stupide știri false și ne-a condus, aproape (ca să fiu blândă cu starea noastră) în psihoză – golirea barajului Vidraru.

 Ei bine, probabil spre stupoarea multora, aș vrea să vă port în peisajul fabulos care însoțește această golire pentru că merită cu adevărat să înțelegem că suntem contemporanii unui eveniment unic și remarcabil din punct de vedere tehnic și științific, cel puțin pentru o parte dintre generațiile de acum. Vulcanul de dezinformare care a așezat nori uriași peste un episod care ar trebui să ne producă satisfacție, încredere și, da, mândrie că avem barajul Vidraru, o lucrare de artă arhitecturală și inginerească remarcabilă, aflat în plină procedură tehnică de retehnologizare, a generat, de fapt, o stare  generală profund toxică și nedreaptă pentru noi toți. 

    De ce este importantă și necesară golirea?

    Pentru că barajele mari trebuie evaluate complet la intervale lungi de timp iar barajul Vidraru nu a mai fost golit pentru evaluare completă din anul 1974. Asta înseamnă că riscurile pe termen mediu și lung ar fi fost considerabile.

    Barajul Vidraru are o înălțime de 166 m și este o onstrucție în arc care lucrează sub presiuni foarte mari. Aceasta înseamnă că pot apărea fisuri fine în beton sau rosturi, sistemele de drenaj intern se pot înfunda, pot apărea inflitrații care, dacă nu sunt monitorizate și reparate, slăbesc structura. Toate aceste riscuri pot fi evaluate complet doar când barajul este gol. Dispune de echipamente hidromecanice – prize, stavile, galerii de aducțiune care au o vechime de peste 50 de ani. Asta implică posibile blocaje sau defecțiuni, scăderea eficienței turbinelor, avarii neprevăzute. Din acest motiv trebuie inspectate, curățate și reparate.

Pentru că de-a lungul timpului pe fundul lacului s-au depus nămol, pietriș, lemne, resturi aduse de viituri, fără golire, toate acestea se multiplicau, reduceau capacitatea de stocare a barajului și generau riscuri în perioadele cu debite mari.

Barajul Vidraru trebuie să fie perfect sănătos structural pentru că zona Făgăraș – Câmpulung este a doua zonă seismică majoră din România. Evaluarea completă se poate face doar cu barajul golit și este necesară pentru a avea garanții că rezistă la orice scenariu. 

Pentru a rămâne un nod energetic strategic care produce energie hidroelectrică foarte valoroasă și care  asigură stabilizarea rețelei electrice în consumuri la vârf, este necesar să fie evaluat integral.

Deci, golirea nu are cauze ascunse sau interese oculte și nici nu este opțională ci este absolut necesară pentru siguranța construcției, prevenirea avariilor, protejarea comunităților din aval și asigurarea funcționării hidrocentralei pentru viitor, adică pentru încă vreo 40-50 de ani.

Deși debitul crescut și transportul de sedimente pot tulbura apa și pot afecta ecosistemele râului Argeș, Hidroelectrica a anunțat că debitele sunt dozate pentru a evita șocuri ecologice.

A mai fost golit vreodată barajul Vidraru?

    Desigur, a fost inaugurat în anul 1966 și la 8 ani după punerea în funcțiune, adică în 1974, s-a impus prima golire completă care a însemnat o operațiune de revizie generală obligatorie necesară pentru a verifica modul în care se comportă barajul după primul ciclu de exploatare. 

    Documentele tehnice aflate în custodia Hidroelectrica descriu golirea din anul 1974 ca pe o metodă similară cu cea folosită azi doar că tehnologia aflată în funcțiune era învechită prin comparație cu cea de azi. Golirea de la acea vreme a durat mai multe luni pentru ca, ulterior, să fie insepctată întreaga structură a barajului. Concluzia a fost că barajul se comportase excelent fiind considerat unul dintre cele mai solide baraje în arc din Europa. Prin curățirea lacului de acumulare la acea vreme, au fost eliminate trunchiuri de copaci, aluvini și resturile aduse de viituri în primii ani. Tehnologia a fost mai simplă iar inspecția era mai mult vizuală și mecanică. Atunci inspectorii coborau pe corzi pe fața barajului, foloseau lanterne tip miner pentru rosturi, endoscoape rudimentare pentru verificarea spațiilor înguste, măsurau cu planșeta pentru eventuale deformări. Ca să vadă cum se comportă barajul controlul folosea piezometre mecanice, rigle de nivel mecanic, etc.

    Deși în 1974 se știa că barajul a trecut printr-o avarie după ce o galeria s-a rupt, la fel și blindajul metalic, iar o parte uriașă din masivul muntos a fost dislocată, acest episod din povestea barajului Vidraru a fost depășit cu bine în urma consolidărilor ce au urmat. Ceea ce dovedește rezistența proiectului este faptul că întreaga construcție a trecut de cutremurul din 1977 fără vreo fisură. Galeria de aducțiune, cu lungimea de 2.130 de metri și diametrul de 5,15 metri, suportă prin blindajul metalic o presiune de 12-14 atmosfere. În ultima sa porțiune, galeria este racordată la un puț vertical de 330 de metri care este compus dintr-un puț fortat vertical blindat cu o înălțime de 185 de metri și cu un diametru de 4,10 metri și dintr-un castel de echilibru de 7,10 metri diametru și 145 de metri înălțime. Galeria de aducțiune asigură cei 90 metri cubi/secundă de apă necesari funcționării centralei.    Centrala subterană este temelia și, totodată, „templul” întregii amenajări. Ceea ce este de remarcat este faptul că uzina de energie hidroelectrică Vidraru amplasată subteran poate produce energie electrică de aproximativ 400 GWh și are o capacitate instalată de 200MW.

De ce o golire după 50 de ani?

    Pentru că standardele europene de siguranță pentru barajele mari s-au înăsprit iar barajul Vidraru trebuie adus la nivelul acestor standarde moderne. 

Ce înseamnă golirea pentru retehnolgizare completă, după 50 de ani

    Înseamnă că se vor folosi drone, radare de penetrare în sistem beton (GPR), scanări 3D ale rosturilor și se va face o monitorizare automată prin senzori digitali de presiune. Tehnologia modernă folosită la inspecția generală din anul 2026 înseamnă LiDAR pentru scanare tridimensională în microni, GPR, radar de penetrare în beton, termografie pentru a detecta zone de umiditate, crănițe mobile,endoscoape industriale pentru vane și galerii, excavatoare mici pentru sondări seminte, pompe de injecție pentru rășini și suspensii de ciment, ciocane electrice și scule pneumatice, platforme suspendate. Lucrările de reparații și consolidări înseamnă că rosturile barajului sunt curățate și reetanșate dacă e necesar, se recondiționează drenajele dacă drenurile sunt colmatate, se sparg depunerile, se reintroduc tuburi noi, se montează senzori moderni, se fac reparații la beton, se înlocuiesc echipamente hidromecanice, se montează vane și ecluze noi, acționări electice moderne, sisteme automate de siguranță, se repară turbinele și prizele de apă, se modernizează galeriile de aducțiune, se actualizează sistemele de control. 

    Reumplerea barajului se va face tot controlat prin ridicarea treptată a nivelului apei, lacul se umple lent pe parcursul mai multor luni pentru a verifica reacția barajului la presiunea în creștere. Se urmăresc   în timp real inflitrațiile, drenajele, deformările, temperaturile din beton. După ce toate valorile sunt stabile, barajul revine în regim complet, mai sigur, mai eficient energetic, modernizat digital și la standardele internaționale actuale.

    Care sunt beneficiile pe termen lung?

    Siguranța barajului, integritatea structurii, infiltrațiile și echipamentele hidromecanice. Modernizarea majoră prin care va trece barajul Vidraru va costa 188 de milioane de euro și înseamnă echipamente noi, eficiență sporită și risc redus de avarii cu o durată de viață extinsă și o siguranță în funcționare pe multe decenii de acum înainte. 

Cum se asigură alimentarea cu energie  și apă în perioada când lacul Vidraru este golit?

    Sunt aplicate proceduri standard folosite la orice baraj mare fără întreruperea alimentării cu energie electrică sau apă. Barajul Vidraru nu este un baraj pentru apă potabilă ci a fost contsruit în scopul producerii de energie electrică și pentru a evita inundațiile. Are un ansamblu de 14 microhidrocentrale în aval care dezvoltă o producție de energie cu 350 milioane Kwh și nu este o sursă de alimentare direct cu apă potabilă.

    Chiar dacă lacul este gol, se asigură un debit ecologic minim, debit pentru stațiile de captare în aval, energia alectrică este complet suplinită iar sistemul energetic național redistribuie producția automat.

Uneori poezia simplă se poate afla din întâmplări uitate pe fundul golit de timp într-un spațiu al uimirilor necontrolate.

Dr. Mihaela Stănciulescu  

Surse:

Hidroelectrica goleste complet lacul Vidraru

Cutremurele din regiunea Fagaras Campulung

Goliri Braje

Nivelul apei in lacurile de acumulare din bazinul hidrografic Arges in scadere

Hidrocentrala si barajul Vidraru 50 de ani de la inaugurare

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:L_202302485

Hidroelectrica golire controlata a acumularii vidraru pentru retehnologizare